fericirea-retete si formule noi-este un titlu mare pe prima pagina a ultimului numar din ziarul Dilema veche. Ma cam amuza sincera sa fiu partea cu retete si formule noi-daca ar fi existat unele retete atunci fericirea departe de a fi un concept destul de abstract, cu o predilectie de reprezentare subiectiva in timp si spatiu, ar fi fost un nou tip de prajitura care putea fi servita la orice ora,indiferent de gust...
Cate scoli de filosofie, atatea conceptii despre fericire...la Aristotel fericirea(eudaimonia) echivala cu atingerea "binelui suprem". De aici insa alta discutie...Ceea ce inseamna astazi fericirea pentru omul modern, nu cred ca vreau sa stiu.Reprezentarile fericirii sunt dominate de valorile individualiste, hedoniste si materialiste.Fericirea ajunge sa nasca nefericire.Acumularea tot mai crescanda de bunuri, reprezinta o fericire paradoxala(cum o numea Gilles Lipovetsky).
Sunt multe discutii despre fericire pe care le-am avut timp de 4 ani de filosofie, fie ele in cadre restranse, la facultate, in terasa si nu numai. Chiar si fara aceste discutii, fericirea ramane pentru mine o reprezentare individuala, de scurta durata, dar cu o intensitate ridicata, determinata de liniile spatiale(de cele mai multe ori). Nu as putea generaliza ca ar fi determinata general si de oameni.Aici intervine discutia despre placerile mentale si cele corporale.si un sistem de preferinte.
Fericirea e inevitabil imperfecta, insa putem sa ii sustragem aspecte care sa ne convina, si care sa ne poate demonstra capacitatea noastra de a fi fericiti.Oricum ar fi pusa problema, mai bine o fiinta umana nesatisfacuta decat un porc satisfacut, mai bine sa fii un Socrate nesatisfacut, decat un nebun satisfacut.
Daca ar fi sa urmam o abordare rationala a acestui concept abstract-numit fericirea atunci...o dimineata de august, in asteptarea rasaritului, cand simti nisipul fin sub picioare si marea care se arata ca un spatiu infinit al dorintelor si realizarilor tale, cand te simti sarat si asta pare sa nu te mai deranjeze, cand pescarusii vin atat de aproape de tine incat par ca vor sa-ti devina prieteni, cand pe fundalul trairilor tale si a valurilor care se sparg necontenit la picioarele tale auzi muzica lui Louis Armstrong...cand oamenii se iubesc fara sa mai tina cont de nimic...ce ar mai insemna?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu