Eu si lumea..eu si Cioran intr-o dupa amiaza calduroasa de iulie..poate nu e cea mai buna lectura in acest moment, dar substratu are esenta..:" A ramane tampit de catastrofa ta proprie, incapabil sa actionezi sau sa gandesti, cuprins intr-un intuneric rece si apasator, stingher ca in halucinatii nocturne sau singuratic ca in clipele de regret, este a ajunge la limita negativa a vietii, la temperatura absoluta, unde ultima iluzie de viata va ingheta. Si in acest sentiment de sfarseala se va revela sensul adevarat al agoniei, care nu este lupta din fantezie sau pasiune gratuita, ci zbaterea vietii in ghearele mortii cu putine probabilitati pentru viata"(Cioran, Pe culmile disperarii)
Monologul meu catre mine:Unde este lupta din fantezie in aceasta framantare? Sunt aici si am de gand sa imi gasesc locul printre formele multiple din jur..."Cum as vrea sa nu mai stiu nimic despre mine si despre lumea asta" cat as vrea sa stiu totul si sa nu mai mai lovesc de contururi..