am i ever going to stop running?????

daca el si-a uitat umbrela mie mi-a fost furata

Daca Nietzsche spunea "mi-am uitat umbrela", o afirmatie aparent banala, afirm si eu cu aceeasi indiferenta nefilosofica:"mi s-a furat umbrela". Pentru cateva secunde de neatentie, o umbrela lasata nesupravegheata, la nici jumatate de metru distanta, dispare. Posesorul ramane perplex, in fata spectacolului cu greu de imaginat...

Gasitorului ii doresc sa aiba parte de cat mai multe ploi...

Nu eram atasata de umbrela mea gri, cu buline albe, care mi-a facut viata mai usoara in cele 3 luni de vreme bruxelleza...Stiam ca la un moment dat venea momentul sa ne despartim, sa ii fac loc alteia noi, care sa treaca prin acelasi vacarm cotidian ca pana acum. Nu se leaga cu greu o legatura cu propria umbrela, doar ca atunci cand nu mai e, ii simti lipsa...simtul proprietatii asupra umbrelei cu buline a fost distrus...
Nu de alta...dar in acea zi, ploua torential.Pe tot drumul spre casa, nu m-am gandit decat la ea, cu fiecare picatura de ploaie, imi aminteam de o umbrela..care odata fusese a mea...

and he's here again

and he's watching...hunting...jumping...

and i wonder

Din ciudateniile Bruxellului, de care nu numai eu sunt mirata,precum si alti spaniloi, francezi, olandezi, intr-un bar de obicei, satisfacerea nevoilor fiziologice costa. Nu conteaza ca la Mc Donald's platesti pentru un meniu 7 euro, toaleta mai adauga la acest pret inca 80 de centi.Spiritul meu revoltat, care inca nu s-a invatat ca poate mai trebuie sa se si relaxeze, a chestionat situatia in cauza.Doamna, de altfel poate la fel de revoltata ca si mine ca i se pune aceasta intrebare, mi-a raspuns pe un ton raspicat, ca de..ea trebuie sa curete dupa fiecare in parte, ce stiu eu.( a se mentiona ca conceptul de a curata dupa fiecare se traduce in a atinge usor cu o carpa colacul wc-ului si apoi ai voie sa intri..acum e curat)...
In baruri, unde de obicei consumul de bere este ridicat la orice ora din zi si din noapte, la fiecare pahar se mai adauga inca 30 de centi...cateodata carpa mai este insotita si de un spray...
Cateodata mai ai ocazia sa te amuzi cu cel care pandeste intrarea persoanelor la toaleta si te lasa sa treci...aici nu mai curata nimeni asa ca nu mai trebuie sa se ridice de fiecare data de pe scaun.
Partea cea mai amuzanta este ca ultima data pentru ca am platit 30 de centi am primit o bomboana mentolata..a 2-a oara in acceasi seara o bomboana cu cocos, si a 3-a oara poate si datorita faptului ca nu mai erau bomboane iar doamna care statea de veghe la buna organizare a toaletei si a curateniei ei, era cu carpa aferenta sa pregateasca intrarea altcuiva..ce puteam sa fac mai bine de cat sa ..run baby, run...iar a 4-a oara cred ca bause si ea suficient incat era din partea casei..Cata bunavointa....

la neige

Da, la Bruxelles ninge. Caderea primilor fulgi de nea creeaza intotdeauna o nostalgie, putin ancestrala a locuri familiale, catre care te intorci mereu cu viteza nemasurabila a gandurilor.
Strada incepe sa se ascunda din ce in ce mai mult sub un covor alb, inca indefinit, care incearca sa-si faca loc intr-un cadru care inca ii pare ostil.Jocul neincetat al fulgilor de nea da nastere unui moment pe care ai dori sa-l tii pentru tine pentru mai mult timp.
Odata cu caderea fulgilor par ca ma scufund si eu intr-o stare de beatitudine , de refugiere, de recuperare a unei iluzii care-mi doresc sa devina realitate.
Bruxelles se ascunde acum sub o imagine alba de a carei efemeritate este si el constient, intrucat ploaia este cea care isi disputa teritoriul zilnic, sau aproape zilnic.
Ce joc absurd, si totodata amuzant sa vezi oameni care trec pe strada si se bucura ca niste copii de acest lucru numit "la neige", un concept destul de straniu pentru ei dealtfel.
Familiaritatea creata de de zapada bruxelleza pare sa fie strans de o familiaritate pe care incearca sa si-o construiasca acum toti acesti oameni care trec pe strada si care-si manifesta sentimente contradictorii fata de ceea ce mie mi se pare la fel de evident si real....

Straduinta arzatoare de a gandi cu sens m-a parasit.
O alta scapare din lumea mea inchipuita, cateodata falsa. Sub o imagine cinica si indiferenta, se ascunde cu totul altceva.Este un fel de refugiu asumat. Este o imagine creata pentru altii.

back or not

Am disparut din peisajul virtual acum ceva vreme.Nu este ceva care tine de mine, ci doar de lipsa unei conexiuni permanente la internet.
Totul pare sa fi intrat intr-o banalitate cotidiana.Nu stiu cand au trecut deja 2 luni de cand ma aflu in Bruxelles, de cand limba mea a incetat sa mai fie limba pe care sa o vorbesc zilnic, de cand a socializa cu toate nationalitatile posibile devine ceva normal, de cand nu mai sunt inconjurata de oameni care sa tineau la mine si ma acceptau asa cum sunt. Nu ma asteptam sa gasesc taramul viselor mele aici,inca totul este departe de visele si inchipuirile bolnave ale imaginatiei mele. Oricum pana sa fiu multumita pe deplin va mai trece ceva vreme.
Inca traiesc acolo si aici in acelasi timp, inca sunt pierduta la intersectia dintre doua lumi, inca incerc sa descopar ceea ce sunt si incep sa devin aici. Inca ma pierd in trecut cu intentia de a zambi in prezent, cu riscul poate de a omite cea ce se deschide in fata. Oricum se pare ca intregul blog, cu toate certitudinile mele si totodata plasmuiri ale realitatii cotidiene, nu este altceva decat o cautare a sinelui, plecat intr-o calatorie la cateva mii de kilometri departare. Nu aveam mari asteptari sa ma regasesc pe deplin aici, dar nimeni nu poate prezice ceea ce se poate intampla in timp. Continui sa ma refugiez in propriile ganduri, sa gasesc confortul si fericirea acolo unde stiu eu mai bine, continui sa fiu cea care eram fara vreo intentie voita de a fi altfel.
pana maine ploaia imi va sterge toate gandurile....

vizita saptamanala

Se pare ca deja si-a facut un obicei sa ma trezeasca dimineata....pisica vecinei mele, in cautare de afectiune...dar tot mi-e dor de cele 3 ale mele de acasa...

si ce soir...

....j'ai pas envie d' rentrer tout seul
Si ce soir j'ai pas envie d' rentrer chez moi
Si ce soir j'ai pas envie d' fermer ma gueule
Si ce soir j'ai envie d' me casser la voix...alors quoi faire???

it's all over again

.."fiindca e imposibil sa numesti pur si simplu "natural" ceea ce este rezultatul unui conflict sau al unei contradictii, echilibrul sau rational?"

Recunoasterea incertitudinii tuturor opiniilor, si asumarea unui adevar partial, lipsit de fundament...Plutirea in gol, fara scop, fara cauza...sau poate doar un mijloc de a avansa in aceasta gaura imperceptibila a fiintei noastre...dincolo de noi, azi si maine, ramane o idee care-si cauta un fundament in ceva real si perceptibil, care sa se faca auzit, sa strige, sa devina o vointa care sa nu fie o simpla iluzie...daca cineva credea ca ratiunea va salva omenirea, atunci asa sa fie.Numai sa fim constienti de asta.

Goya and his monsters

Nu stiu de ce imi persista in cap celebra fraza "Somul ratiunii naste monstrii".Poate pentru ca de atatea ori as incerca sa raman rationala, sa cantaresc fiecare situatie de o suta de ori(nu ca nu as face asta mai mereu) pana sa iau o decizie, intrucat nu ma multumeste nimic si cu greu gasesc ceva care sa fie aproape de modelul cvasi-perfectionist pe care tot il caut.
Problema alegerii rationale, a actelor noastre dictate de liberul arbitru, ne lasa intotdeauna prada contextualizarii si a recontextualizarii reiterate.
Sa presupunem ca ne aflam in fata a doua perechi de pantofi care ne plac foarte mult si nu stim pe care sa ii luam, intrucat nu avem bani decat de o singura pereche.Personal nu voi lua nici una.Pentru ca ratiunea mea bolnava, sau nu numai imi spune ca voi gasi ceva care sa-si merite si mai bine banii. Incerc sa gandesc, sa rationez,si stiu ca nu fac asta oricat m-as minti. Incerc sa ma tin distanta si aparent indiferenta, pentru a pastra ceva din mine care incerc sa arat pentru a ascunde poate altceva. Sunt prada propriului joc maladivo-rational, impus de mine.
Atunci cand ratiunea mea doarme, clar apar monstrii lui Goya. Inca ma mentin in pozitia de a analiza si a reanaliza si a fi refractara pasagerilor clandestini care apar si dispar, ca intr-un joc cu suma nula.

just ..nothing

i wish i were a hippie girl in another world....

i go nowhere-HOW?

Visele sunt plasmuirea imaginatiei.O imaginatie idealista, dar rationala in acelasi timp. Riscand sa idealizezi totul, in cautarea unor lucruri potential-perfecte,risti sa cazi intr-o uitare de sine-aparent negata. Aparent pesimismul se ascunde in spatele unei idealizari totale. Aparenta si ascunsa lumea din jur nu percepe ceea ce vezi tu, nu intelege, nu trebuie sa inteleaga. Pentru simplul fapt ca aceasta lume e treaza ramai si tu treaz. Te lasi purtat de oameni, aparent straini.
Este eterna poveste a cautarii de sine-fugi dintr-un loc, pentru a te regasi in alta parte. Zbori odata cu visele tale, spre ceva care trebuie sa fie mai bun, altfel, mai complex. Ai ales si odata cu alegerea facuta iti construiesti o lume. Poate fi o joaca de copil, un joc ludic dus la extrem.
Este o lume unde trebuie sa existe certitudini, si nu vise.Unde sa fie persoane, dincolo de oameni, unde sa fie o realitate dincolo de fictiune.
aparent obosesti si adormi. aparent este totul pentru ca deocamdata nu exista certitudini.

stuck on you my girls

Poate ca unii asculta concomitent aceasta melodie, unii dispera numai cand ii aud numele, lasand deoparte versurile si melodia.Dar poate like old times, we'll have a moment together..in different places with different people...so here comes:

L'hygiene de l'assassin-Amelie Nothomb

La transposition scénique d'un roman cela revient à « libérer » les mots de leurs pages. Ici les mots sont des armes, les dialogues se déroulent comme un jeu, un jeu dangereux car le but est l'élimination définitive de l'adversaire.

Incercarea de a pastra ceea ce consideri ca a fost cel mai important in viata ta, cu scopul ultim de a-l ucide pentru ca sa stii ca a ramas si va ramane numai pentru tine...Igiena asasinului poate fi povestea, poate nu dusa la extrem a oricaruia dintre noi care sub aparenta infatisare cotidiana ascunde secrete profunde care trebuie pastrate pentru sine, trebuie adancite in profunzimile sufletului pentru a a stii ca ceva este unic si mai ales iti apartine intr-u totul.
In aceasta seara la Theatre le Public din Bruxelles, a fost o poveste de dragoste, grotesc infatisata, asunsa pana aproape de sfrasit de niste resorturi sufletesti care in cele din urma au cedat.A fost pretul iubirii omorate pentru ca in cele din urma sa devina eternitate.

Sfarsitul serii a constat in niste etape succesive de oameni, muzica statii de metrou.

Ce ii uneste pe o mama care vorbeste cu copilul sau care nu mai are rabdare pana vine urmatorul metrou, un individ care probabil abia a termina ziua de lucru si priveste in gol, pentru ca nu mai conteaza nimic decat sa ajunga acasa, un cuplu care rade cu subinteles, un baiat de culoare care pare ca abia si-a parasit casa parinteasca in cautare de aventuri bruxelleze(numai hainele a uitat sa si le schimbe;cromatica nu ma deranja), un batran care privea linistit copilul care radea si se juca in indiferenta lui juvenila, o tanara care facea sudoku, un grup de hippie care-si gresisera perioada cand puteau sa se exprime liber si dezinhibat fara ca ceilalti din jurul lor sa-i priveasca ciudat, si inca cinva care abia astepta sa termine "Cartea rasului si a uitarii"de Milan Kundera???
Mozart care canta frenetic in statia de metrou si care parea ca din moment in moment va face sa explodeze difuzoarele si sa proclame o noua era...cum va arata aceasta era, poate numai el sa stie.

beautiful places

Atunci cand e soare si senin, sunt fericita.Astazi a fost una dintre acele zile...

just faith...or not

Nu stiu daca cred in destin.
Nu stiu daca destinul e ceva in care trebuie sa crezi. Sau iti da el un semn ca nu poti actiona altfel.
Nu stiu daca suntem singurii care ne construim propria viata, sau mai exista ceva, deasupra noastra care ne impune o limita si atunci cadem din nou.O luam de la capat, in alt loc, sub alta masca, cu aceleasi pretentii ...dar cadem din nou.Vointa noastra infinita mai gaseste forta sa ne impinga din nou sa urcam acelasi drum..chiar daca atunci cand ajungem sus..cadem...ne invartim in propriul cerc existential, fara sa gasim calea de scapare.Chiar daca aparent o gasim, exista o limita care nu poate fi trecuta.Propria noastra limita care intotdeauna este mai sus decat orice altceva care se afla langa noi, cu noi, deasupra noastra.
We change places, we change people, we change life, but we can't change faith.If there si faith.
And if there is a way out, i desperately need to find it...
PS:aberatiile metafizice din aceasta seara au un substrat profund( sau nu), dar aparent mi-au marcat ziua, si mi-au indus o stare de sila totala fata de organizare, oameni, si pentru putin timp si fata de viata si acest cerc din care nu pot scapa...

undeva

undeva departe...fara zgomotul vietii...undeva in vama...soarele rasare...undeva eram si eu...candva voi stii si eu...

putin entuziasm

Ieri cautam ceva intr-un peisaj tomnatic cu ploaie si mult frig...cautam ceva care sa ma entuziasmeze, sa nu simt deja ca s-a instalat o rutina asupra vietii bruxelleze care devine din ce in ce mai apasatoare ca insasi vremea de afara.

Un episod dintr-o zi banala ca oricare alta...mergi la super market si faci cumparaturi.Supermarketul este inchis pentru ca e greva si nu circula nici un mijloc de transport.Asa ca nici cei care lucreaza la supermarket nu au avut cum sa ajunga azi la munca(sau la job, cum prefera fiecare:)). Langa acest supermarket mai exista unul, un gen de alimentara, a unui arab.O sticla de 1 l de apa plata si un tic-tac de scortisoara(yummy) costa 2, 15 euro. Nu mai conta pretul.Ajungi la casa si-ti dai seama ca ai uitat banii acasa.Spui ca revii in 10 min cu banii, si daca poate sa-ti tina produsele la casa ca sa nu mai faci inca o data turul magazinului. Insa, vanzatorul spune ca poti sa le iei si sa ii aduci banii maine.Ii spui ca revii in 10 minute.

Te intorci insa dupa ce iei banii de acasa si ii duci.Vanzatorul zambeste si spune ca nu trebuia sa revin astazi.Stia ca o sa vin maine.
Se intampla in Bruxelles.Ma gandesc daca asta se poate intampla si in Romania.
O concluzie pentru ziua de astazi este ca..Sursa entuziasmului se gaseste in lucrurile marunte. Insa unii nu vad mai departe de ceea ce a aparent si iluzoriu.

metamorfoze iluzorii

Oamenii nu se schimba.Trec prin timp, iar timpul trece odata cu ei. Daca am sta sa reflectam mai bine asupra notiunii de timp, ne-am intreba cine e mai batran..Noi sau timpul?
Oamenii experimenteaza lucruri noi.Sunt mereu in cautare de ceva nou, inedit, de stari psihedelice care se nasc din nimic. Eu caut sursa entuziasmului. Caut intotdeauna ceva mai mult, poate si acolo unde nu este loc de mai mult.
Nu exista un moment pana la care nu ai fost.Suntem dintotdeauna, sub diverse chipuri cu alte masti.Suntem aceeasi indiferent de timp, numai ca unii nu stiu sa vada foarte bine ce au in jurul lor.
Nu ai nevoie sa schimbi locul pentru ati da seama ca suntem niste fiinte in starea naturala, stare care este usor inlocuita de cea artificila a vietii mundane. Si fi fost mai fericit omul in starea naturala...sa fie oare un moment cand vom spune ca nu mai avem nevoie si de mai mult, avem suficient si vom pune punct liniei de plutire?
Orice as gandi acum stiu ca exista momentul cand o sa fie bine

seara suprarealista

Cuvinte care se regasesc exprimate prin intermediul subiectilor si care reprezinta realitatea( o realitate cu i totala libertate de expresie). De cele mai multe ori o realitate mai aparte care trece dincolo de limitele normale.Irealitate si cotidian, scene dure, viziune ambiguua dar care intotdeauna cauta sa exprime ceva viu.Idei ascunse ochiului mundan dar relevate prin prisma culorilor.
randurile de mai sus fac dovada gandurilor mele de asta seara cu privire la vizita facuta la Casa lui Rene Magritte din Bruxelles.Imaginile lasa loc interpretarii diverse...

soon live in Brussels

just for tonight

Just for tonight, if you stay with me
I have the right to all you give me
You have the choice of blood or laughter
I hear my voice, the warm ain't after
Wondering why the stage is empty
Can you look by ? They all that stamp me
Why don't we try to fly so high again?

ordinary days and ordinary people

Ploaie...lume multa...frig... coada la abonament de 3 ore..ajungi in fata si ti se spune ca nu se poate face abonamentul pentru ca nu exista nu stiu ce "attestation scolaire" pe care inca o mai astept acasa, si parca niciodata nu am vanat venirea scrisorilor precum o fac aici. In fine, o doamna amabila mi-a spus ca dupa ce voi avea mai sus mentionata hartie, pot veni tot la ea si nu va mai trebui sa stau inca o data la coada interminabila, la care am avut deosebita neplacere de a sta astazi, analizand si tot analizand oameni care stateau si asteptau si eu in acelasi haos existential care se intalneste la statiile de metrou de aici. Si ca sa nu fie o zi total lipsita de semnificatie, am luat un auotbuz foarte asemanator lui 601, cand it vine sa strigi in gura mare "astazi urasc lumea mai mult decat as fi facut-o vreodata".
Asa arata o zi ordinara la Bruxelles, sper ca de nerepetat, dar oricum daca in alte tari exista o birocratie excesiva aici nu are teremen de comparatie.Hartii peste hartii, nimicuri care te agaseaza la orice pas.. Si alergand printre aberatii metafizice care-mi caracterizeaza viata,ma intreb cum oare am ajuns noi aici, si prin ce context pe care nu mi l-as fi inchipui vreodata.Ma intreb daca este vorba de un destin aberant care continua sa se joace cu noi..asta seara cu mine mai ales..

Venice of the north or Venice of the South?

De fiecare data ma intreb care Venetie imi place mai mult, cea a nordului(adica Bruges-ul Belgiei), sau cea a sudului(mult vizitata si prea binecunoscuta Venezie a Italiei). Oricum fiecare are particularitatile ei, si merita a fi explorat fiecare colt de strada deoarece intotdeauna se pot descoperi chestii noi si surprinzatoare, cum am descoperit eu anul acesta, dupa 3 ani ce mai vazusem odata Bruges-ul.
Astfel am descoperit, din Bruges-free map for young travellers, printre altele ca: There are questions to piss of the locals: OOhh,i know this tower!it was built for the movie 'In Bruges', wasn't it? When does Bruges close? Where is McDonald's? Take a chill pill.The Bruges population is really relaxed .The best place to enjoy life horizontally is in the parks. Do not salute people with a stressy "yo", but go for "Yuu" or "Yooo" while pointing your finger at the person you're greeting.Don't wink or whistle though. If you're runnnig out of money but still hungry , fries are the best option.There is also a Fries Museum here. The local symbol of the Bruges is a bear. Nobody cares.But incidentally, the word bear is also used for everything that is good. Never steal a Belgian beer glass. It's really annoying , and only tourists do it. If you're out of cash, don;t steal change out of the collecting urns in the churches. This is only for 50 and up. Women's rights are important.Guys buy rounds of beer, and so do the girls.Make sure to always ask what your friends would like to drink, or you might end up lonely and tipsy.
Exceptand faptul ca Bruges-ul este cel mai vizitat din intreaba Belgie, restul descrierii se regaseste oarecum in poze, deoarece mi se pare ca nici macar pozele nu pot reda exact atmosfera locala.

a fi sau a nu fi singur printre o multime de persoane

Aseara a fost mult asteptata "la rentree" de catre toti studentii, fie ei belgieni( pe care cu greu ii mai diferentiezi printre alte natii), francezi, italieni, olandezi, spanioli, arabi, turci, si romani..acestia din urma ramanand inca intr-un con de umbra incat la facultate nu am dat decat peste vreo 2. Acestea fiind spuse, aseara ca tot studentu dornic de a bea bere belgiana, si a socializa cu lumea in campus, mi-am facut intrarea in acesta lume alaturi de alti colegi la Nocturne de ULB,(minunanta facultate unde am ales sa-mi continui studiile). In program de anuntau diverse formatii rock, hop-hop si electro, karaoke, simulari de salsa si evident multa bere pe la toate colturile.
Am intrat in mijlocul unei multimi unde nu numai ca nu mai eram eu cea care sa fie constienta de actele sale, nu-mi mai auzeam nici propriile ganduri. Eram un om purtat de ceilalti intr-o atmosfera ciudata, cu o muzica si mai ciudata.Era in vis iterativ care nu se mai sfarsea, si din care nu puteam sa ma trezesc. Eram un copil pierdut in cautare de ceva de care sa se agate, pentru a se simti in siguranta. Insa, la un moment dat totul incepuse sa mi se para ca un peisaj obisnuit..toti din jurul meu deja bausera peste masura, mirosul de iarba era la tot pasul, toaletele in aer liber, fara ca cineva sa mai aiba rusinea de a se mai ascunde. Nimeni nu stia incontro de duce si ce va face.Era un urlet continu pe care il simteam mai viu decat mine in acele momente.
Nu trebuia sa ma mai mire ca aici toti stau pe unde apuca si cu cine apuca
Ca a avea pretentii este deja ceva invechit si a avea vreun bun simt in asemenea momente deja este exclus
Ca lumea nu isi face nici o grija...toti plutesc intr-o deriva totala...The green smell is everywhere....Asa ca inceputul meu ca student al Institutului de Studii Europene din Bruxelles s-a facut intr-o asemenea seara care poate curand nu mi se va mai parea ciudata deloc...

and i wonder

o stare ciudata pentru o zi si mai ciudata....vremea incepe sa-si puna amprenta peste starea mea de spirit..where's the sun????????????

la journee sans voitures

Citeam mai devreme un articol ca in fiecare an pe 22 septembrie oamenii sarbatoresc ziua "Fara masini'' si incearca sa promoveze mijloace alternative de a se deplasa. Acest eveniment a fost consfiintit de catre Comisia Europeana in 2000 sub numele de "Saptamana Europeana A Mobilitatii. La Bruxelles aceasta zi a fost sarbatorita ieri, asa ca rar se mai vedea o masina pe drum, iar biciclistii se comportau ca si cum strazile ar fi fost numai ale lor, fasa sa tina cont unoeri ca mai existau si pietoni. Cu toate acestea nu am constatat nici un accident care sa necesite a fi prezentat.Ma intreb cum ar arata la Bucuresti o asemenea zi, dar pana atunci cum a fost aceasta zi la Bruxelles va reiesi din urmatoarele poze.

lene de duminica

Incep sa cred ca Bruxellul incepe sa-si arate partile frumoase una cate una....Este un cer complet senin si cald(atipic pentru vremea de aici).Este ziua fara masini, cand pe strada poti vedea numai biciclisti,in schimb mijloacele de transport in comun sunt mai dese, iar lumea poate circula fara bilet(cata pierdere pentru toti controlorii si amenzile colosale de 80 de euro, daca ai ghinionul sa te prinda). Inca ma resimt dupa o seara pluriculturala, in care a inceput procesul de socializare in afara facultatii cu colegii.La fel precum imi placea Bucurestiul noaptea, imi place si Bruxellul.Toate barurile, pub-urile si cafenelele deschise in centru pana la 3 dimineata, lume multa pe strazi gata sa petreaca oriunde.Aseara mi-am dat seama de ce Bruxellul este intr-adevar capitala europeana, intrucat poti auzi in mai putin de 5 minute toate limbile posibile...inclusiv romana.
Inceputul este putin haotic, lumea din jur la fel, si faptul ca ne-am intalnit romanii, spaniolii, francezii si olandezii, pentru a petrece 2 ani impreuna.Inca sunt in minoritate pe aici, dar nu ma plang.Urasc orice inceput, insa dupa cum spun multi aici, nu este mare diferenta intre Bucuresti si Bruxelles.Deocamdata ceea ce am observat si singura in prima mea saptamana aici, este ca ne caracterizeaza aceeasi lipsa de organizare administrativa.

back again

Dupa o ratacire de cateva zile,de adaptare, cumparaturi, nervi si multe altele, ma regasesc in noua mea casa...So, my new crib as i promised...