Nu stiu daca cred in destin.
Nu stiu daca destinul e ceva in care trebuie sa crezi. Sau iti da el un semn ca nu poti actiona altfel.
Nu stiu daca suntem singurii care ne construim propria viata, sau mai exista ceva, deasupra noastra care ne impune o limita si atunci cadem din nou.O luam de la capat, in alt loc, sub alta masca, cu aceleasi pretentii ...dar cadem din nou.Vointa noastra infinita mai gaseste forta sa ne impinga din nou sa urcam acelasi drum..chiar daca atunci cand ajungem sus..cadem...ne invartim in propriul cerc existential, fara sa gasim calea de scapare.Chiar daca aparent o gasim, exista o limita care nu poate fi trecuta.Propria noastra limita care intotdeauna este mai sus decat orice altceva care se afla langa noi, cu noi, deasupra noastra.
We change places, we change people, we change life, but we can't change faith.If there si faith.
And if there is a way out, i desperately need to find it...
PS:aberatiile metafizice din aceasta seara au un substrat profund( sau nu), dar aparent mi-au marcat ziua, si mi-au indus o stare de sila totala fata de organizare, oameni, si pentru putin timp si fata de viata si acest cerc din care nu pot scapa...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu