vizita saptamanala

Se pare ca deja si-a facut un obicei sa ma trezeasca dimineata....pisica vecinei mele, in cautare de afectiune...dar tot mi-e dor de cele 3 ale mele de acasa...

si ce soir...

....j'ai pas envie d' rentrer tout seul
Si ce soir j'ai pas envie d' rentrer chez moi
Si ce soir j'ai pas envie d' fermer ma gueule
Si ce soir j'ai envie d' me casser la voix...alors quoi faire???

it's all over again

.."fiindca e imposibil sa numesti pur si simplu "natural" ceea ce este rezultatul unui conflict sau al unei contradictii, echilibrul sau rational?"

Recunoasterea incertitudinii tuturor opiniilor, si asumarea unui adevar partial, lipsit de fundament...Plutirea in gol, fara scop, fara cauza...sau poate doar un mijloc de a avansa in aceasta gaura imperceptibila a fiintei noastre...dincolo de noi, azi si maine, ramane o idee care-si cauta un fundament in ceva real si perceptibil, care sa se faca auzit, sa strige, sa devina o vointa care sa nu fie o simpla iluzie...daca cineva credea ca ratiunea va salva omenirea, atunci asa sa fie.Numai sa fim constienti de asta.

Goya and his monsters

Nu stiu de ce imi persista in cap celebra fraza "Somul ratiunii naste monstrii".Poate pentru ca de atatea ori as incerca sa raman rationala, sa cantaresc fiecare situatie de o suta de ori(nu ca nu as face asta mai mereu) pana sa iau o decizie, intrucat nu ma multumeste nimic si cu greu gasesc ceva care sa fie aproape de modelul cvasi-perfectionist pe care tot il caut.
Problema alegerii rationale, a actelor noastre dictate de liberul arbitru, ne lasa intotdeauna prada contextualizarii si a recontextualizarii reiterate.
Sa presupunem ca ne aflam in fata a doua perechi de pantofi care ne plac foarte mult si nu stim pe care sa ii luam, intrucat nu avem bani decat de o singura pereche.Personal nu voi lua nici una.Pentru ca ratiunea mea bolnava, sau nu numai imi spune ca voi gasi ceva care sa-si merite si mai bine banii. Incerc sa gandesc, sa rationez,si stiu ca nu fac asta oricat m-as minti. Incerc sa ma tin distanta si aparent indiferenta, pentru a pastra ceva din mine care incerc sa arat pentru a ascunde poate altceva. Sunt prada propriului joc maladivo-rational, impus de mine.
Atunci cand ratiunea mea doarme, clar apar monstrii lui Goya. Inca ma mentin in pozitia de a analiza si a reanaliza si a fi refractara pasagerilor clandestini care apar si dispar, ca intr-un joc cu suma nula.

just ..nothing

i wish i were a hippie girl in another world....

i go nowhere-HOW?

Visele sunt plasmuirea imaginatiei.O imaginatie idealista, dar rationala in acelasi timp. Riscand sa idealizezi totul, in cautarea unor lucruri potential-perfecte,risti sa cazi intr-o uitare de sine-aparent negata. Aparent pesimismul se ascunde in spatele unei idealizari totale. Aparenta si ascunsa lumea din jur nu percepe ceea ce vezi tu, nu intelege, nu trebuie sa inteleaga. Pentru simplul fapt ca aceasta lume e treaza ramai si tu treaz. Te lasi purtat de oameni, aparent straini.
Este eterna poveste a cautarii de sine-fugi dintr-un loc, pentru a te regasi in alta parte. Zbori odata cu visele tale, spre ceva care trebuie sa fie mai bun, altfel, mai complex. Ai ales si odata cu alegerea facuta iti construiesti o lume. Poate fi o joaca de copil, un joc ludic dus la extrem.
Este o lume unde trebuie sa existe certitudini, si nu vise.Unde sa fie persoane, dincolo de oameni, unde sa fie o realitate dincolo de fictiune.
aparent obosesti si adormi. aparent este totul pentru ca deocamdata nu exista certitudini.

stuck on you my girls

Poate ca unii asculta concomitent aceasta melodie, unii dispera numai cand ii aud numele, lasand deoparte versurile si melodia.Dar poate like old times, we'll have a moment together..in different places with different people...so here comes:

L'hygiene de l'assassin-Amelie Nothomb

La transposition scénique d'un roman cela revient à « libérer » les mots de leurs pages. Ici les mots sont des armes, les dialogues se déroulent comme un jeu, un jeu dangereux car le but est l'élimination définitive de l'adversaire.

Incercarea de a pastra ceea ce consideri ca a fost cel mai important in viata ta, cu scopul ultim de a-l ucide pentru ca sa stii ca a ramas si va ramane numai pentru tine...Igiena asasinului poate fi povestea, poate nu dusa la extrem a oricaruia dintre noi care sub aparenta infatisare cotidiana ascunde secrete profunde care trebuie pastrate pentru sine, trebuie adancite in profunzimile sufletului pentru a a stii ca ceva este unic si mai ales iti apartine intr-u totul.
In aceasta seara la Theatre le Public din Bruxelles, a fost o poveste de dragoste, grotesc infatisata, asunsa pana aproape de sfrasit de niste resorturi sufletesti care in cele din urma au cedat.A fost pretul iubirii omorate pentru ca in cele din urma sa devina eternitate.

Sfarsitul serii a constat in niste etape succesive de oameni, muzica statii de metrou.

Ce ii uneste pe o mama care vorbeste cu copilul sau care nu mai are rabdare pana vine urmatorul metrou, un individ care probabil abia a termina ziua de lucru si priveste in gol, pentru ca nu mai conteaza nimic decat sa ajunga acasa, un cuplu care rade cu subinteles, un baiat de culoare care pare ca abia si-a parasit casa parinteasca in cautare de aventuri bruxelleze(numai hainele a uitat sa si le schimbe;cromatica nu ma deranja), un batran care privea linistit copilul care radea si se juca in indiferenta lui juvenila, o tanara care facea sudoku, un grup de hippie care-si gresisera perioada cand puteau sa se exprime liber si dezinhibat fara ca ceilalti din jurul lor sa-i priveasca ciudat, si inca cinva care abia astepta sa termine "Cartea rasului si a uitarii"de Milan Kundera???
Mozart care canta frenetic in statia de metrou si care parea ca din moment in moment va face sa explodeze difuzoarele si sa proclame o noua era...cum va arata aceasta era, poate numai el sa stie.

beautiful places

Atunci cand e soare si senin, sunt fericita.Astazi a fost una dintre acele zile...

just faith...or not

Nu stiu daca cred in destin.
Nu stiu daca destinul e ceva in care trebuie sa crezi. Sau iti da el un semn ca nu poti actiona altfel.
Nu stiu daca suntem singurii care ne construim propria viata, sau mai exista ceva, deasupra noastra care ne impune o limita si atunci cadem din nou.O luam de la capat, in alt loc, sub alta masca, cu aceleasi pretentii ...dar cadem din nou.Vointa noastra infinita mai gaseste forta sa ne impinga din nou sa urcam acelasi drum..chiar daca atunci cand ajungem sus..cadem...ne invartim in propriul cerc existential, fara sa gasim calea de scapare.Chiar daca aparent o gasim, exista o limita care nu poate fi trecuta.Propria noastra limita care intotdeauna este mai sus decat orice altceva care se afla langa noi, cu noi, deasupra noastra.
We change places, we change people, we change life, but we can't change faith.If there si faith.
And if there is a way out, i desperately need to find it...
PS:aberatiile metafizice din aceasta seara au un substrat profund( sau nu), dar aparent mi-au marcat ziua, si mi-au indus o stare de sila totala fata de organizare, oameni, si pentru putin timp si fata de viata si acest cerc din care nu pot scapa...

undeva

undeva departe...fara zgomotul vietii...undeva in vama...soarele rasare...undeva eram si eu...candva voi stii si eu...

putin entuziasm

Ieri cautam ceva intr-un peisaj tomnatic cu ploaie si mult frig...cautam ceva care sa ma entuziasmeze, sa nu simt deja ca s-a instalat o rutina asupra vietii bruxelleze care devine din ce in ce mai apasatoare ca insasi vremea de afara.

Un episod dintr-o zi banala ca oricare alta...mergi la super market si faci cumparaturi.Supermarketul este inchis pentru ca e greva si nu circula nici un mijloc de transport.Asa ca nici cei care lucreaza la supermarket nu au avut cum sa ajunga azi la munca(sau la job, cum prefera fiecare:)). Langa acest supermarket mai exista unul, un gen de alimentara, a unui arab.O sticla de 1 l de apa plata si un tic-tac de scortisoara(yummy) costa 2, 15 euro. Nu mai conta pretul.Ajungi la casa si-ti dai seama ca ai uitat banii acasa.Spui ca revii in 10 min cu banii, si daca poate sa-ti tina produsele la casa ca sa nu mai faci inca o data turul magazinului. Insa, vanzatorul spune ca poti sa le iei si sa ii aduci banii maine.Ii spui ca revii in 10 minute.

Te intorci insa dupa ce iei banii de acasa si ii duci.Vanzatorul zambeste si spune ca nu trebuia sa revin astazi.Stia ca o sa vin maine.
Se intampla in Bruxelles.Ma gandesc daca asta se poate intampla si in Romania.
O concluzie pentru ziua de astazi este ca..Sursa entuziasmului se gaseste in lucrurile marunte. Insa unii nu vad mai departe de ceea ce a aparent si iluzoriu.

metamorfoze iluzorii

Oamenii nu se schimba.Trec prin timp, iar timpul trece odata cu ei. Daca am sta sa reflectam mai bine asupra notiunii de timp, ne-am intreba cine e mai batran..Noi sau timpul?
Oamenii experimenteaza lucruri noi.Sunt mereu in cautare de ceva nou, inedit, de stari psihedelice care se nasc din nimic. Eu caut sursa entuziasmului. Caut intotdeauna ceva mai mult, poate si acolo unde nu este loc de mai mult.
Nu exista un moment pana la care nu ai fost.Suntem dintotdeauna, sub diverse chipuri cu alte masti.Suntem aceeasi indiferent de timp, numai ca unii nu stiu sa vada foarte bine ce au in jurul lor.
Nu ai nevoie sa schimbi locul pentru ati da seama ca suntem niste fiinte in starea naturala, stare care este usor inlocuita de cea artificila a vietii mundane. Si fi fost mai fericit omul in starea naturala...sa fie oare un moment cand vom spune ca nu mai avem nevoie si de mai mult, avem suficient si vom pune punct liniei de plutire?
Orice as gandi acum stiu ca exista momentul cand o sa fie bine

seara suprarealista

Cuvinte care se regasesc exprimate prin intermediul subiectilor si care reprezinta realitatea( o realitate cu i totala libertate de expresie). De cele mai multe ori o realitate mai aparte care trece dincolo de limitele normale.Irealitate si cotidian, scene dure, viziune ambiguua dar care intotdeauna cauta sa exprime ceva viu.Idei ascunse ochiului mundan dar relevate prin prisma culorilor.
randurile de mai sus fac dovada gandurilor mele de asta seara cu privire la vizita facuta la Casa lui Rene Magritte din Bruxelles.Imaginile lasa loc interpretarii diverse...

soon live in Brussels