ceva lipseste

Imi lipseste o punte de legatura..Intre gandurile mele si ceea scriu este o totala incoerenta.Stiu ca trebuie sa fie cumva insa nu pot reda forma pe care o doresc.Substractul aparent are consistenta pentru ce ar trebui sa fie, insa ma invart in jurul unei idei pe care reusesc sa o pierd destul de repede fara sa arat nimic, fara sa reiasa ca asa sunt eu in spatele a tot ceea ce zic si as putea fi tot eu in spatele a ceea ce visez si arat. Maine o sa pot respira din nou, si voi fi eu uitandu-ma la o mare care nu se mai sfarseste la fel ca si gandurile mele interminabile.Voi fi eu printre oameni, pierduta insa cu sperante de ragasire chiar si pentru cateva clipe.Aberez si as putea continua, insa ma opresc aici.Monologul din aceasta seara s-a incheiat.Poate asa se intampla de fiecare data cand stai prea mult intr-un loc si unde obisnuinta te indeamna sa crezi ca asa este normal si nu trebuie sa-ti doresti mai mult.

nothing to be said

de spus nu am foarte multe.de facut nu fac nimic.Timpul trece si eu plutesc alaturi de el.Mai rar prin el.Ma simt obosita fara sa am de ce, plina de viata cand nu am de ce. Constiinta mea este treaza, numai eu par sa dorm atunci cand ar trebui sa fiu treaza, sa fiu rationala cand nimic nu are logica, sa fiu ascultata cand am ceva de spus. Ma simt pierduta fara sa am in ce sa ma pierd, ascult fara sa am ce.Sunt inconjurata de multe imagini a ceea ce ar trebui sa fie dar deocamdata aceste imagini nu au si chipuri.Da, m-am schimbat, dar nu raportandu-ma la ceilalti si raportandu-ma la mine.Nu ma stiu cine sunt si unde sunt. Am pierdut ce regasisem, dar nu am cautat unde trebuia.Cine esti si de ce ma agasezi cu toate intrebarile?E tarziu.mai bine dormi..maine poate constiinta ta va dormi si tu te vei trezi.Somn usor.Tie si mie.Maine o luam de la capat. Aici si acum, pentru a cauta acolo si atunci.

trust your imagination

Pierduta inca intre contradictii si inconsecvente, mi-am dat seama ca imaginile exprima in aceste zile mult mai mult decat ar putea sa o faca cuvintele...so look and trust your imagination, you can be there too if you want it.

smile for the camera

leave me alone right now
I used to be in love with this
now I'm trying to get rid of all this human interest

calatorie spirituala

cateodata cred ca trebuia sa ma fi nascut la tara. Pur si simplu ma fascineaza lucrurile simple a caror importanta o descopar mereu cu o intensitate marita..

inconsecvente mentale

Sursa revelatiilor din ultima vreme se afla demult in noi insine.Trebuia doar sa apara un pretext pentru a ne da seama ca traim in mijlocul unor contradictii si inconsecvente. Avem asteptari prea mari de la oameni, traim cu impresia ca nimic nu poate aparea din senin sa ne zdruncine micul nostru univers. Ne inselam continuu. Iluziile aberante ale vietii isi fac simtita prezenta sub toate formele si in momentele cele mai inoportune. Invatam sa trecem mai departe pentru a da din nou peste ceva care sa ne determine sa ne schimbam, sa gandim inainte de a actiona, sa invatam sa rationam in detrimentul sentimentelor si trairilor noastre. Incercam sa cautam un confort sentimental, fara a fi vorba de iubire sau de formele ei aferente.Nu stim ce cautam, dar stim ca atunci cand gasim ceva care sa fie aproape de idealul nostru imaginat ne complacem in acea situatie confortabila psihic si fizic.Ne mintim ca asta cautam si asta de dorim, ignorand experienta unor revelatii anterioare. Incepem sa ne jucam ca niste copii pentru ca la un alt nivel,tocmai aceasta joaca va avea un rol nefast in formarea noastra.Nu putem fi rationali, si observatori impartiali pentru ca nu putem sa nu ne implicam.sa stam si sa privim. Daca as putea sa fiu acel observator impartial, as fi eu undeva, iar restul lumii in fata mea..as fi eu fara sa ma amestec printre ceilalti..poate mi-ar fi mai bine...si, da , inchei cu obisnuitele puncte de suspensie pentru ca nu trebuie sa spui mereu totul.Restul e tacere...

just like a child

astazi am redescoperit pentru cateva momente copilul din mine, in preajma tuturor maimutoaielor de plus didlle din mall... entuziasmul a fost pe masura nutrind dorinta arzatoare de a-mi cumpara tot ce vedeam...desi didlle ma astepta acasa,ca de obicei pe noptiera de langa pat..se pare ca mai am de copilarit ceva vreme:))