Get through this night, there are no second chances.

1. Urasc sa parasesc locuri de care m-am legat, sa ramana doar amintiri si clipe placute
2. Urasc sa impachetez si sa-mi vad viata de 2 zile inconjurata de cutii
3. Urasc sa ma gandesc ca e ultima seara petrecuta undeva
4. Urasc sa stiu ca maine nu ma voi mai trezi aici
5. Urasc ca ma leg de chestii materiale care pentru mine conteaza
6. Urasc ca azi e aici si maine o sa fie undeva departe
7. Urasc cand universul meu de schimba si oamenii de schimba si ei
8. asta seara urasc tot ce se intampla aici si acum.urasc ca sunt aici si nu in alta parte.urasc ca lumea se misca si eu refuz sa ma misc odata cu ea
9. aveam ganduri mai frumoase pentru asta seara dar niciodata nu se materializeaza cum ar trebui.Acest trebuie nu stiu cum ar trebui definit.Ideea mea de perfectiune ma va urmari continuu si voi continua sa ma misc intr-o semi perfectiune, o parte partiala a ei. ma misc odata cu gandurile mele confuze si difuze si inchei o luna ciudata, aici, acum, unde maine nu voi mai fi si de care o sa-mi amintesc cu siguranta.
10. Intotdeauna devin melodramatica cand trebuie sa ma mut.Urasc schimbarile si asta este.Pentru azi nu am avut multe de zis;am concluzionat cu asta e. Aberatille metafizice vor continua curand.
    

we can only be our strange self.. si in ultimele zile am simtit o prezenta oligofrenica foarte aproape..eram eu....Sunt mult prea obosita ca sa mai gandesc, sa sper, sa fac planuri, sa analizez, sa meditez, sa aberez, sa fiu eu...O sa se termine curand..Sinele inca trebuie analizat pentru a-si face loc aici, printre oameni, printre alte prezente oligofrenice..dar necesare.

supradoza de vise interzise de lege 2

am cautat ceva aici si sper ca m-am inselat..nu ma astept sa ma inteleg eu, baremi sa o faca altcineva

supradoza de vise interzise de lege

• nervi, sentimente contradictorii, o vaza rosie, plutire in gol, zambete induse, fericire...depresie, plans, fericire..urlete interioare...
• cuvinte fara sens, fara rost..mai bine liniste..de ce sa te chinui sa incerci sa vorbesti cand nu ai de ce, nu stii ce sa zici, si chiar daca stii..unele chestii raman pentru tine...te gandesti ca inca mai exista undeva, inca nu e totul pierdut...iluzia unei chestii mentale mai calauzeste inca visele...sperante nutrite in neant, acum s-au distrus
  
• nu stii ce a fost, si daca mai e..nu stii daca era vorba de iubire sau ceva de genu..a fost ceva...astazi cauti, analizezi, constientizezi cand este atat de aproape...ca probabil ai pierdut ceva important, undeva, intr-un timp indepartat, cand daca te apropiai prea mult vroiai sa fii libera, trebuia sa alergi in cautare de ceva nou, care sa egaleze, sa surclaseze, sa fie aproape si in acelasi timp la fel de departe...inca cauti acel ceva si este destul de probabil ca sa-l fi gasit demult..astazi nu mai conteaza
• am fost aproape, dar in alt timp, acum este bine orice ar fi..pentru ca ceva este.Vorbim de un destin implacabil, care se joaca si iti da semne atunci cand nu este cazul, si intotdeauna cand este prea tarziu. Este o joaca aberanta, am ras, am plans, am alergat intr-un vis de copil pentru ca sa devina o pseudo realitate astazi.
  
• Speram ca trebuie si simtim, visam ca suntem fraieri ca sa rationalizam ceea ce este simplu si aparent
• Ne pierdem in cuvinte mari si fara sens, ca sa construim ceva...
• speram ca destinul sau ce forme ascunse si perverse ale lui isi fac cunoscuta aparitia atunci cand nu ne dorim asta va inceta sa se joace cu mintea noastra si asa distrusa de vise interzise.
• Am incheiat ce a fost o data pentru a lasa totul intr-o stare perpetua de aparitii fugitive, ganduri ascunse si tampite...o stare indescriptibila de senzatii si sentimente confuze..fara identitate..ca noi toti de altfel

erai aici cand ascultam asta..aici..unde erai?nu vedeam nimic...ai fost...

confused

Some day we'll bump into each other as some strangers who met for the first time, in different places, without knowing it. Till then, i keep on running and chasing shadows..

a song for friday mood

My head is still in the clouds..not to be precised..still looking for a better mood.

these days

There are days where I wish I would be a child again

iluzii efemere

Ploaia a acoperit deja Bucurestiul si a pus stapanire pe mine inducandu-mi o stare si mai ciudata decat de obicei, fara prea multe ganduri inoportune insa cu reflectii subtile pe ici, pe colo. Pe o asemenea vreme, realizez ca atunci cand te simti singur nu este niciodata nimeni langa tine..si avea dreptate cine mi-a zis asta mai mult, desi o contraziceam cu vehementa fiind ferm convinsa de contrariul acestei afirmatii..Asa ceva nu este posibil..Si uite ca m-am inselat...Ma bucur intotdeauna cabd am dreptate, si ma simt bine cu convingerile mele fie ele aberante sau nu...dar recunosc cand ma insel si perspectiva mea optimista asupra lucrurilor devine o apa de ploaie. Acum stiu de ce nu pot recunoaste anumite lucruri, nu pot afirma validitatea lor si realizabilitatea lor.Poate fi datorita unei superstitii tampite dar care nu a dat gres, mai bine sa vad lucru implinit decat sa mai cad inca o data prada iluziilor...Unele lucruri mai bine raman nespuse..de ce trebuie sa stie lumea tot ce se intampla..ce mai conteaza detaliile intr-o forma fara fond care devine vizibila?
Imi vine sa urlu dar nu stiu ce ma impiedica.poate faptul ca voi izbucni intr-o tuse interminabila..si o voi lua iar de la capat...Imi doresc sa plec acum, sa nu ma mai intorc, sa nu ma mai intereseze, sa nu-mi mai pese....In aceste momente oricum lumea mea este cu fundul in sus, nu stiu cand va fi ordine pentru ca in curand totul va fi pus in cutii, totul va fi strans pentru a pleca in alta parte, pentru a regreta locul pe care-l voi parasi, pentru ca dintr-o stupiditate umana..care nu ar trebui sa mai existe...te atasezi pana si de cel mai minor lucru care-ti sta in cale si mai ales de unele lucrui materiale a caror perisabilitate oricum va fi simtita odata. alors apres moi le deluge ....si voi inceta sa-mi mai pese

Si daca e adevarat..

"Maine este un mister, pentru toata lumea, iar acest mister trebuie sa provoace rasul sau dorinta, nu frica sau refuzul"
"Ce o sa-ti spun nu este usor de inteles, e imposibil de admis, dar daca ai vrea sa-mi asculti povestea, daca ai vrea sa ai incredere in mine, atunci poate ca vei sfarsi prin a ma crede si asta e foarte important fiindca esti , fara sa stii, singura persoana din lume cu care pot imparti acest secret"...Marc Levy

fall into nothing..it's all i seem to do

poate atunci cand nu-mi va mai fi rau, si nu voi mai fi sub efectul pastilelor, amestecul lor, stare de moleseala si amorteala...
poate cand efectul pastilelor va lua sfarsit si a tuturor starilor maladive care au pus stapanire pe mine in ultima vreme si nu ma lasa sa traiesc decat intr-un spatiu claustrat unde nu pot sa respir...
poate cand imi voi da seama ca de fapt atunci cand ai nevoie de cineva, nu e nimeni langa tine...
poate cand voi inceta sa aud zgomotele din capul meu si sa fac planuri...
poate cand voi simti ca pot sa ma opresc fara sa-mi mai fie frica...
poate cand voi reusi sa adorm fara sa inceapa cea de-a doua lume in care ma aflu, a cuvintelor nescrise care asteapta sa se faza lizibile in acest spatiu a carui utilitatea inca o mai caut...
poate cand nu voi mai avea febra pe o caldura insuportabila... si poate atunci cand inchipuirile unei minti bolnave, sedate, care incearca sa-si gaseasca un sens...poate atunci si numai atunci...nu stiu ce va fi si nici nu-mi doresc sa stiu..vreau doar sa fie altfel

dreams be dreams

so sleepy, but the sleep does't come to take me. Imi place aceasta noapte, e liniste si racoare,pot sa respir pe ritmuri de Jacques Brel si Edith Piaf, si imi este dor sa fac chestii pe care le faceam odata.In aceasta stare de letargie completa, fie ea din lipsa de ocupatie post-licenta, sau datorata lipsei unei ocupatii constante, am uitat ca-mi placea sa visez mai mult, sa dau o forma concreta viselor mele,sa ies mai des cu prietenii, sa alerg, sa joc tenis, sa caut ceva care sa ma bucure in orice lucru marunt care aparea pe parcursul zilei.Sa rad fara motiv si sa nu-mi mai pese.Cred ca este doar o faza de moment si ma voi regasi cat de curand, insa pana atunci prefer se pare sa discut cu mine, despre mine, prin intermediul unor cuvinte scrise aici. Astazi am gasit ceva, o particica dintr-un trecut indepartat, care ma determina sa visez mai departe...o himera care mai apare din cand in cand.Nimic concret, si care sa aiba nevoie de o analiza mai detaliata.

Wednesday morning

Ploua sau nu ploua?oricum asta pare sa nu ma deranjeze.Ma trezesc la ore ciudate, adorm la ore, mai putin ciudate incat asta a devenit o obisnuita deja...cand este timpul sa adorm si pun capul pe perna atunci se trezesc toate vocile din capu meu, toate gandurile interminabile, care ma fac sa-mi piara orice chef de somn si liniste.

Oricum aseara, adica azi dimineata pe la 3, cand ca tot omu doream sa pot sa adorm, a inceput vechea poveste.Dupa 2 ani ar fi trebuit sa ma obisnuiesc, dar intotdeauna ma ia prin surprindere, poate e de vina si tonalitatea tot mai crescanda a vocii care ma face sa tresar de fiecare data. Un mic pasaj care va ramane in istoria sederii mele in acest apartament, undeva prin drumul taberei:
La prima vedere, un cuplu obisnuit, de peste 50 de ani, cu o fata aparent la fel de normala, atunci cand isi face aparitia in apartamentul parintilor ei. Dar noaptea, si uneori in timpul zilei, apartamentul lor devine mai animat ca de obicei.
El:"Curva dracului ti-am zis ca esti o proasta, sa te ia dracu , nu te mai suport. Cu ce am gresit eu idioato, numai tu esti de vina....blestemata sa fie ziua in care te-ai nascut" pe fundal de tipete, alte injuraturi pe care nu are rost sa le reproduc aici si bataia aferenta, care de ceva timp nu mai urla ca "Ma omori, nu mai da, te rooogg" ci incepe sa urle de nu se ma poate. Bataia se reia si la 7 dimineata, si la pranz, si cu orice ocazie care apare.In rest nimic pare sa nu tulbure linistea acestui apartament, pe care va trebui sa-l parasesc curand, si de care o sa mi fie dor. Violenta in familie, in apartamentul de deasupra mea, este ca la ea acasa>faza care ma amuza de fiecare data este ca sotul ii spune sotiei, ca va pleca de acasa, ca nu mai suporta curva langa care a stat atatia ani. Dar cu siguranta voi pleca eu inaintea lui, si muta mobila va mai fi distrusa, pana sa plece unul dintre ei. Daca era sa plece, unul trebuia sa plece pana acum...Multe inundatii vor mai fi in acest apartament, multe zgomote ciudate, si admnistratori nebuni.insa cu toate acestea mie imi va fi dor...si de cate ori imi spuneam ca nu e bine sa ma mai atasez de chestii materiale..pur si simplu nu trebuie sa-mi mai pese...

I see skies of blue..... clouds of white....And I think to myself .....what a wonderful world.

fericirea-retete si formule noi-este un titlu mare pe prima pagina a ultimului numar din ziarul Dilema veche. Ma cam amuza sincera sa fiu partea cu retete si formule noi-daca ar fi existat unele retete atunci fericirea departe de a fi un concept destul de abstract, cu o predilectie de reprezentare subiectiva in timp si spatiu, ar fi fost un nou tip de prajitura care putea fi servita la orice ora,indiferent de gust...
Cate scoli de filosofie, atatea conceptii despre fericire...la Aristotel fericirea(eudaimonia) echivala cu atingerea "binelui suprem". De aici insa alta discutie...Ceea ce inseamna astazi fericirea pentru omul modern, nu cred ca vreau sa stiu.Reprezentarile fericirii sunt dominate de valorile individualiste, hedoniste si materialiste.Fericirea ajunge sa nasca nefericire.Acumularea tot mai crescanda de bunuri, reprezinta o fericire paradoxala(cum o numea Gilles Lipovetsky).
Sunt multe discutii despre fericire pe care le-am avut timp de 4 ani de filosofie, fie ele in cadre restranse, la facultate, in terasa si nu numai. Chiar si fara aceste discutii, fericirea ramane pentru mine o reprezentare individuala, de scurta durata, dar cu o intensitate ridicata, determinata de liniile spatiale(de cele mai multe ori). Nu as putea generaliza ca ar fi determinata general si de oameni.Aici intervine discutia despre placerile mentale si cele corporale.si un sistem de preferinte.
Fericirea e inevitabil imperfecta, insa putem sa ii sustragem aspecte care sa ne convina, si care sa ne poate demonstra capacitatea noastra de a fi fericiti.Oricum ar fi pusa problema, mai bine o fiinta umana nesatisfacuta decat un porc satisfacut, mai bine sa fii un Socrate nesatisfacut, decat un nebun satisfacut.
Daca ar fi sa urmam o abordare rationala a acestui concept abstract-numit fericirea atunci...o dimineata de august, in asteptarea rasaritului, cand simti nisipul fin sub picioare si marea care se arata ca un spatiu infinit al dorintelor si realizarilor tale, cand te simti sarat si asta pare sa nu te mai deranjeze, cand pescarusii vin atat de aproape de tine incat par ca vor sa-ti devina prieteni, cand pe fundalul trairilor tale si a valurilor care se sparg necontenit la picioarele tale auzi muzica lui Louis Armstrong...cand oamenii se iubesc fara sa mai tina cont de nimic...ce ar mai insemna?

stillthesame

acceasi strada, aceeiasi oameni, acelasi pom(zarzar, mar...)...poate lipsesc totusi doua fete care sa stea fiecare pe trotuarul ei pentru a avea cateva momente de liniste, fiecare cu ea insasi, pentru ca la un interval de 5 min sa revina la acceasi distractie cotidiana si amuzanta, cand lumea nu mai conta pentru ca era a lor. Nimeni nu ne-a luat locul, nimeni nu mai urla pana tarziu in noapte, nimeni nu mai escaladeaza pomii sub privirile isterice si pline de groaza ale vecinilor, fie ei cu ocupatie, sau fara. Cand eram mica ma distrau toate povestile acestea care se repetau la nesfarsit, aceeasi distractie reluata la nesfarsit, acceasi oameni. Dupa o pauza de 20 de ani ma plictisesc, ma arunc in lamentatii plictisitoare si deprimante si las totul in urma ca si cum nu as apartine acestui peisaj, ca si cum nici nu stiu despre ce vorbesc ca sa ma aflu in treaba... cu si despre mine.
E bine sa stai cateva zile, sa respiri,sa nu mai gandesti, sa ai senzatia ca esti in mijlocul unui peisaj unde nimic nu se schimba, insa dupa sa fugi..trebuie sa te intorci(chiar daca nu vrei simti ca trebuie) dar nu prea repede.Te sufoca acest calm aflat intr-un illo tempore..nedefinit...nescris...unde oamenii care traiau intr-un anumit fel, si simteau orasul ca pe ceva al lor, care il considerau un punct de reper,acum nu-l mai resimt la fel. Am vazut oameni noi, oameni care nu-mi plac, si nu mi-ar placea niciodata. Lumea pestrita care-si face loc aici ma dezgusta, pentru ca mi-a luat ce era al meu si-mi placea...am nevoie sa ma intorc dupa ceva timp ca sa nu mai resimt asa de apasator aceasta atmosfera iluzorie si inca sper ca tranzitorie....

the world is turning on and some things are just the way they are

Totul imi pare atat de departe. Un Bucuresti mult prea calduros si care nu-si arata fata decat noaptea(sau cel putin pentru mine). Freamatul nocturn inca ma mai face sa simt ca exista viata si aici si lumea inca nu doarme. Ma plictisesc discutiile cotidiene din autobuze, mirosul orasului, si oamenii care nu-mi inspira nimic. Zilele acestea nu-mi convine nimic, si se pare ca nici nu caut sa ma multumeasca ceva...cad intr-o stare de amorteala totala, paralizanta..nu am nimic de spus, dar ma chinui sa scot cateva cuvinte care sa se lege in propozitii oligofrene pentru a avea o ocupatie...so..i'm awake or it's real?continui sa plutesc pana voi gasi acel ceva...

must be there

runaway from what you don't know

Si cat mi-ar placea sa respir din nou aerul sarat al marii, sa stau pe plaja, plina de nisip, sa privesc marea si nimeni sa nu ma intrebe nimic.Sa stai fara sa iei decizii, sa nu mai analizezi fiecare detaliu nesemnificativ din care nu rezulta nimic. Sa mergi si sa nu mai ai senzatia ca trebuie sa te opresti..sa stii ca trebuie sa apara ceva si sa tot cauti..sa alergi si sa zambesti, sa lasi totul in urma...Si pentru ce toata tevatura asta?poate pentru ca inca nu este locul acela unde sa te poti opri..Trebuie sa fie ma mult decat este acum, trebuie sa exista o cale de iesire, o scapare din incongruenta formelor din jur.As vrea sa ma pot opri dar inca nu am de ce, si unde. Intre doua locuri pe care le numesc casa, se pare ca locul meu este in alta parte.so, for the moment i keep on running and hiding, because it's easier....si solutia gasita pe moment...

Eu si lumea..eu si Cioran intr-o dupa amiaza calduroasa de iulie..poate nu e cea mai buna lectura in acest moment, dar substratu are esenta..:" A ramane tampit de catastrofa ta proprie, incapabil sa actionezi sau sa gandesti, cuprins intr-un intuneric rece si apasator, stingher ca in halucinatii nocturne sau singuratic ca in clipele de regret, este a ajunge la limita negativa a vietii, la temperatura absoluta, unde ultima iluzie de viata va ingheta. Si in acest sentiment de sfarseala se va revela sensul adevarat al agoniei, care nu este lupta din fantezie sau pasiune gratuita, ci zbaterea vietii in ghearele mortii cu putine probabilitati pentru viata"(Cioran, Pe culmile disperarii)
Monologul meu catre mine:Unde este lupta din fantezie in aceasta framantare? Sunt aici si am de gand sa imi gasesc locul printre formele multiple din jur..."Cum as vrea sa nu mai stiu nimic despre mine si despre lumea asta" cat as vrea sa stiu totul si sa nu mai mai lovesc de contururi..

WHO AM I TO KEEP THIS GOING
WHO ARE YOU TO BRING ME DOWN
I'M NOT READY FOR THIS WORLD SO LET ME BE
GOODNIGHT.....just before going to bed, so goodnight