dreams be dreams

so sleepy, but the sleep does't come to take me. Imi place aceasta noapte, e liniste si racoare,pot sa respir pe ritmuri de Jacques Brel si Edith Piaf, si imi este dor sa fac chestii pe care le faceam odata.In aceasta stare de letargie completa, fie ea din lipsa de ocupatie post-licenta, sau datorata lipsei unei ocupatii constante, am uitat ca-mi placea sa visez mai mult, sa dau o forma concreta viselor mele,sa ies mai des cu prietenii, sa alerg, sa joc tenis, sa caut ceva care sa ma bucure in orice lucru marunt care aparea pe parcursul zilei.Sa rad fara motiv si sa nu-mi mai pese.Cred ca este doar o faza de moment si ma voi regasi cat de curand, insa pana atunci prefer se pare sa discut cu mine, despre mine, prin intermediul unor cuvinte scrise aici. Astazi am gasit ceva, o particica dintr-un trecut indepartat, care ma determina sa visez mai departe...o himera care mai apare din cand in cand.Nimic concret, si care sa aiba nevoie de o analiza mai detaliata.