Da, la Bruxelles ninge. Caderea primilor fulgi de nea creeaza intotdeauna o nostalgie, putin ancestrala a locuri familiale, catre care te intorci mereu cu viteza nemasurabila a gandurilor.
Strada incepe sa se ascunda din ce in ce mai mult sub un covor alb, inca indefinit, care incearca sa-si faca loc intr-un cadru care inca ii pare ostil.Jocul neincetat al fulgilor de nea da nastere unui moment pe care ai dori sa-l tii pentru tine pentru mai mult timp.
Odata cu caderea fulgilor par ca ma scufund si eu intr-o stare de beatitudine , de refugiere, de recuperare a unei iluzii care-mi doresc sa devina realitate.
Bruxelles se ascunde acum sub o imagine alba de a carei efemeritate este si el constient, intrucat ploaia este cea care isi disputa teritoriul zilnic, sau aproape zilnic.
Ce joc absurd, si totodata amuzant sa vezi oameni care trec pe strada si se bucura ca niste copii de acest lucru numit "la neige", un concept destul de straniu pentru ei dealtfel.
Familiaritatea creata de de zapada bruxelleza pare sa fie strans de o familiaritate pe care incearca sa si-o construiasca acum toti acesti oameni care trec pe strada si care-si manifesta sentimente contradictorii fata de ceea ce mie mi se pare la fel de evident si real....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu