“Pourquoi l’amour ne suffit pas”

..doar o faza trecatoare de senzatii ciudate...noi filosofii de viata de prin popor adunate incearca sa ma faca sa mi schimb atitudinea prezenta in cautare de noi provocari si experiente.Ma tot intreb ce este fericirea si in ce as putea sa o gasesc eu acum, pentru ca tipurile de fericire din jurul meu nu ma mai incanta deloc si mi-ar placea sa-mi dau seama unde s-a rupt ceva in ganduri vechi si utopice..so...precum o lalea...o lalea boboc, care se indreapta catre soare...si il primeste cu bratele deschise in nucleul existentei sale....intrebandu-ma in continuare care existenta si de sensul ei, raman inca suspendata intr-o faza de pre-adaptare si conformare...pana atunci autismul e in floare...