Dupa 4 ani stau si ma intreb..este vorba de regres sau progres?...Au trecut 4 ani cautand ceva,..am ajuns aici cautand tot acel ceva.Nedefinit, imuabil, nepieritor.
Incerc sa-mi dau seama daca este vorba de prezent sau de trecut.Traiesc acum pentru a trai intr-un deja-vu al fiintei.Se intampla lucruri concrete(merg la cinema, vad ultimele 2 filme care in momentul prezent si-ai si disputat oscaruri-le, me intrebi de ce mi-a placut mai mult Slumdog millioniare sau Benjamin Button), si a 2a zi la facultate ma trezesc vorbind despre logos.Nu ma intreb ce e in neregula..ma intreb daca cumva am oprit timpul si de 4 ani incoace ma tot intreb ce vroia Parmenide sa zica...
Nu in jurul acestei rostirii, a acestei ordini ascunse din spatele aparentelor lucrurilor se afla tot sensul existentei noastre? Poate nu are rost nimic din ceea ce facem, ce am vrea sa facem.Trebuie doar sa stam sa ne intrebam ce este fiinta.In acest context intervine Parmenide care spune ca fiinta este; nefiinta nu poate fi gândită. (un zambet la seminar nu te ajuta mereu sa iei o steluta..fiinta era mai presus de zambet)..ma refer aici la colegii/colegele care incercau sa treaca mai presus de fiinta cu un loc in prima banca si cu un zambet mai sus de decolteu...
Poate locul meu nu este aici.Am ramas de fapt suspendata in timp, si nu am reusit sa gasesc drumul mai departe...Hiedegger imi zambaste de pe coperta cartii de pe birou care asteapta sa fie citita zilele astea( Eseuri si conferinte).Intre timp mai am o problema de rezolvat cu Platon si al sau Banchet..mai bine zis cu al sau elogiu despre iubire, numai ca tot acum 4 ani, am aflat ca nu exista decat o aparenta inselatoare...
"prin afirmarea identitatii, caci ceea ce este nu poate sa nu fie, iar ceea ce nu este nu poate sa fie – pentru ca fiinta a fost este si va fi."Parmenide...si deschid Heidegger "Ce inseamna a gandi?"dar asta este alta poveste..nu vreau sa deconstruiesc totul intr-o seara
va urma...poate cand voi intelege ca"omul poate gandi in masura in care ii este permis"...unora le este permis sa gandeasca prea mult...
Incerc sa-mi dau seama daca este vorba de prezent sau de trecut.Traiesc acum pentru a trai intr-un deja-vu al fiintei.Se intampla lucruri concrete(merg la cinema, vad ultimele 2 filme care in momentul prezent si-ai si disputat oscaruri-le, me intrebi de ce mi-a placut mai mult Slumdog millioniare sau Benjamin Button), si a 2a zi la facultate ma trezesc vorbind despre logos.Nu ma intreb ce e in neregula..ma intreb daca cumva am oprit timpul si de 4 ani incoace ma tot intreb ce vroia Parmenide sa zica...
Nu in jurul acestei rostirii, a acestei ordini ascunse din spatele aparentelor lucrurilor se afla tot sensul existentei noastre? Poate nu are rost nimic din ceea ce facem, ce am vrea sa facem.Trebuie doar sa stam sa ne intrebam ce este fiinta.In acest context intervine Parmenide care spune ca fiinta este; nefiinta nu poate fi gândită. (un zambet la seminar nu te ajuta mereu sa iei o steluta..fiinta era mai presus de zambet)..ma refer aici la colegii/colegele care incercau sa treaca mai presus de fiinta cu un loc in prima banca si cu un zambet mai sus de decolteu...
Poate locul meu nu este aici.Am ramas de fapt suspendata in timp, si nu am reusit sa gasesc drumul mai departe...Hiedegger imi zambaste de pe coperta cartii de pe birou care asteapta sa fie citita zilele astea( Eseuri si conferinte).Intre timp mai am o problema de rezolvat cu Platon si al sau Banchet..mai bine zis cu al sau elogiu despre iubire, numai ca tot acum 4 ani, am aflat ca nu exista decat o aparenta inselatoare...
"prin afirmarea identitatii, caci ceea ce este nu poate sa nu fie, iar ceea ce nu este nu poate sa fie – pentru ca fiinta a fost este si va fi."Parmenide...si deschid Heidegger "Ce inseamna a gandi?"dar asta este alta poveste..nu vreau sa deconstruiesc totul intr-o seara
va urma...poate cand voi intelege ca"omul poate gandi in masura in care ii este permis"...unora le este permis sa gandeasca prea mult...
Un comentariu:
In primul rand: filosofia nu este neaparat un logos interior ce iti schimba fiinta, eu nu vad nicio contradictie in a te comporta perfect normal in viata de zi cu zi. Unii ar spune ca si filosofia e un job ca oricare altul...who knows poate au dreptate.
In al doilea rand: intrebarile aste sunt perene. Ce te faci sa crezi ca vor primi vreodata raspuns?!? Acu daca vrei sa fiu pedant: odata ce nefiinta nu poate fi gandita why bother si totusi daca o gandesti e simplu ea exista chiar si daca refuzam sa acceptam asta
In ultimul rand:Iti recomand din Eseurile&Conferinte ale lui Heidegger sa arunci un ochi peste capitolul "Bâtir, Habiter, Penser" merita.
Trimiteți un comentariu