Din ciclul se intampla in Bruxelles, si de data asta nu in Romania...intr-o zi de vineri, cand te intrebi daca Bruxelles nu se va ineca la un moment dat de atata ploaie, lumea isi urmeaza ciclul normal al vietii. Aceleasi masini care se duc in toate direcţiile, aceleasi feţe la supermarket...Ajungi in fata unui restaurant intalienesc, unde se pare ca regula fumatului interzis inauntru se aplica spre deosebire de alte locuri de aici. Intotdeauna la intrarea restaurantului se afla cineva care isi fumeaza linistit ţigara..astazi in faţa localului se afla o femeie.Existenta ei parea ca se deruleaza intr-o nepasare totala, fata de toti trecatorii care treceau, si care incercau sa se fereasca de ploaia care nu se mai sfarsea.Se poate ca ea sa fi inteles ca la un moment dat legatura ta cu ploaia trebuie sa devina o legatura destul de stransa, sa incepi sa traiesti intr-o simbioza totala, sa o simti a ta, si sa nu ii mai constati de fiecare data aparitia..de ceva vreme zilnica...
ploaia ii crea o lume a ei, picaturile pareau nu ca o deranjau, ci mai degraba ii mangaiau faţa,ochii inchisi, mana se ducea tacticos la gura, si tigara incepea sa fie fumata...picioarele erau desculte pe cimentul de la intrarea restaurantului si parea si ele cu pedichiura lor rosie care nu putea sa nu aduca un plus de culoare acestui peisaj ca iubesc ploaia mai mult decat orice altecva...
ma intreb si eu care o fi secretul sa ajungi sa ignori si sa accepti ploaia...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Cred ca prima solutie ar fi sa te iei nascare intr-un asemenea loc, ploios. Second sa dai rar nas in nas cu neincetata si omniprezenta ploaie. Third chiar sa iti placa, eu de exemplu sunt nebun dupa furtunile de vara cu tunete si fulgere ce aprind cerul
Trimiteți un comentariu